Editura: SEMNE
Format: 17x24 cm
DESCRIERE: Înainte-mergători al căror crez a dat sens timpului, vieţuirii:
„Luminată carte – mai dulce de miiarea şi strediia“. [...] Deaca văzuiu că mai toate limbile au cuvântul lu Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avăm“, [...] „rumâneşte am scris“, [...] ş-am avut foarte grijă mare de aceasta, ca să să tipărească cum am sfătuit, ca nemunui să fie acoperită, ce să fie mai lesne spre înţeles şi cătră cetit cu folos şi cu îndemnătură“.
(Coresi, Psaltire. Tâlcul evangheliilor. Molitvenic. Evanghelia cu învăţătură)
„Căutatu-ni-au a plini pravila şi învăţătura lui Platon, carea poronceaşte: Non solum nebis, sed et patriae set amicis vivendum, adecă: «Nu numai pentru folosul nostru, ce şi pentru a patriii ceva să slujim şi pofta priiatinilor gios a lăsa să nu ne arătăm»“.
(Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor)
„De când mă aflai cu ceva pricepere, totdeauna mă simţii cu oarecare veneraţiune cătră cărţile bătrâne româneşti; mi-au aprins inima şi la mai intense cercetări filologice, sau ca să mă exprim mai scurt, mi-a croit tot cursul ce l-am alergat până acum pre câmpul literaturii române.“
(Timotei Cipariu, Discursul ţinut la ASTRA – Braşov, 29 iulie, 1862)
