 |
 |
 |
|
 |
Arthur Weigall scrie aceasta carte in 1931. A fost pasionat de antichitate- devine egiptolog. Cartea se vrea a fi o reabilitare a lui Nero. Este o lucrare bine scrisa. Autorul a consultat in acest demers multe surse antice- pe care le si citeaza de astfel. Pentru cei care au un interes sporit fata de epoca lui Nero, fata de Nero insusi, cartea raspunde la multe intrebari- dar eu personal nu bag mana in foc pentru toate afirmatiile facute de autor cu privire la reabilitarea acestuia. Cartea este bine structurata, cronologia respectata; ne este prezentat cadrul istoric in care Agrippina reuseste sa ajunga sotia lui Claudiu, asigurandu-i astfel tronul lui Lucius (viitorul Nero), caracterul lui Nero, domnia acestuia. Intr-adevar Nero isi ucide mama, sotia, banuit si de uciderea fratelui au vitreg Britannicus, si multi alti oameni, dar autorul prezinta niste argumente care spijina ideea ca el nu a fost mai rau ca ceilalti cezari, si a facut ce era mai bine pentru a-si pastra puterea. Ne este prezentat si Nero- artistul. Este tratat si incendiul Romei din 64- autorul cauta sa-l disculpe pe Nero, si sa prezinte adevaratele (care i se par lui) cauze ce au dus la aceasta turnura a faptelor...cartea este interesanta; nu mai divulg nimic ca sa le stric placerea suspansului cititorilor...
Clasare:  [3 din 5 stele!] |
|
|
|
 |
|
 |
